Metereze

De la o vreme
construim în nori
castele de nisip

- meterezele
s-au aglomerat
cu iluzii.

Durere

Printre tăceri
căutăm cuvintele
rostite în suflet,

când ne strigăm
durerea,

cu buzele pecetluite.

Suflet sângerând

Pe altarul trupului
sufletul sângerând

- torță walpurgică.

Peregrin

La căpătâiul
crucii Tale,

peregrin -
sufletul meu
își ascunde rănile
în palme...

Distih

Pe umărul timpului
surd plânge cuvântul...

Clipe anosmice

Clipe anosmice
se rostogolesc
anapoda
nisipului
la țărm
de gânduri

- valuri izbesc
obtuz
în tâmple...

Mâine peste valuri

Concentrat pe rațiune
și străin
de cromatica
sentimentelor

un nou mâine
se va naște fad
peste valurile
acestei mări triste...

Țărmul poeziei

Cu fire de nisip
împletesc tăcerea
pe trupul mării

- sunete goale
se lovesc
de țărmul poeziei.

Să pot zbura

Aripile-mi arse
de neputință
le răstignesc
pe nisip.

Ochii umbroși
masoară zborul
pescărușilor
în amurg.

Cuvinte

Cuvintele... le căutăm printre tăceri când noaptea cade rece din eter. Le ascundem în priviri când cu buzele pecetluite am vrea să ne strigăm durerea. Le facem scut și sabie când sufletul sângerează pe altarul trupului obosit de prea multele bătălii purtate. Le picurăm ca mângâiere în inimi prea des spălate de lacrimi și îngropate de tristeți. Le transformăm în promisiuni și construim castele de nisip peste care cernem apoi uitare și regret. Le punem aripi și le purtăm deasupra norilor pentru a le fărâma apoi de asfaltul unei realități pătate de gri.

Ochii timpului

Cu mâinile
brăzdate de timp
noapte mângâie
obrazul zilei.

Secunde se scurg
din ochii timpului.

Între noapte şi zi

Culorile se amestecă
cu negrul nopții,

soarele încearcă
să rupă în zdrențe
întunericul
apoi coboară resemnat

– maine un nou început
de lume se va naște.