PREA MULTE CUVINTE
Sunt închisă
într-o cameră
ai cărei pereţi
sunt tapaţi cu
prea multe cuvinte.
RĂZVRĂTIRE
Uneori
rememorez amintiri
şi plec răzvrătită
să-mi plimb
singurătatea
în amurg...
UN ALT RĂZBOI
Ne-am pierdut
cu fiecare clipă
ce-a sângerat
în răstimp.
Un alt război
se poartă astăzi
în noi...
REPROŞURI
Ochii îmi reproşează
zilnic că îi sfidez.
Le voi cumpăra
ochelari de soare
pentru a le evita
suspiciunea...
DEFINIŢIE
Jurnal sentimental
– sufletul meu
scris pe hârtie
creponată.
ZIDURI
E totul oblic
în viaţa mea.
Până şi zidurile
îmi par
lungi asfinţituri.
UMĂRUL MEU
Tonuri de crepuscul
se loveau
de pereţii goi
ai camerei.
Umărul meu
îţi poartă şi astăzi
lacrimile.
O HAINĂ UDĂ
Port pe umerii
slăbiţi de putere
cuvintele grele
ce-mi sunt aruncate
oblic în faţă.
Prea multă durere
se răsfrânge
asupra sufletului meu
stors
ca pe o haină udă.
EMOŢIILE UNEI BULE DE ACID
Sunt doar
o bulă de acid
într-un pahar
cu apă minerală
– ţin în mâini
o istorie
de trei secunde...
MIERCURI
E miercuri azi,
e miercuri din nou
şi-o să mai fie
– imaginea ta
imprimată adânc
pe retină...
DEPARTE
de parcă aş fi
parcurs o zi
cât trei
şi totuşi
curcubeul
e încă departe...
LASĂ-MĂ
Când vreau să fiu singură
lasă-mă să mor de singurătate,
să mă topesc de dor de oameni.
Când vreau să plâng
lasă-mă să plâng,
să înot într-o mare de lacrimi.
ÎMBRĂŢIŞARE
Mă regăsesc
într-un pat răvăşit.
Nu mă ridic.
Mai întâi
îmi adun toate visele
de peste noapte
şi îmbrăţişez
o pernă,
ca şi cum
mi-aş lua rămas bun...
UN SINGUR NIMB
Alerg prin lume
cu un suflet
neprihănit.
Deasupra noastră
– un singur nimb.
AROMĂ
Lasă-mă să fiu
un copil
în ochii tăi,
să mă strecor
pe sub pielea ta,
fără a încerca
să mă schimbi.
La final
nu voi mai avea
aceeaşi aromă.
FĂRĂ REGRETE
Timpul îmi limitează
din nou
clipele de fericire.
Zgârcit şi perfid
mă îngenunchează
a mia oară
– fără regrete.
PERISABIL
La limita
suferinţei
îmi las trupul
să se descompună
în candoarea
unei ploi
de incertitudini.
ÎNFRÂNGERE
În sufletul meu
se dă un război.
Odios
îmi răsună
în vene
umilinţa înfrângerii.
CĂUTARE
Degetele
mi se împrăştiaseră
pe masă –
în căutarea
unei nopţi
de aprilie târziu.
TEAMĂ
Nu cunosc
în registrul
sensibilităţii noastre
un sentiment mai agresiv
decât teama
că destinul
ne poate asfixia
într-o clipă.
DOAR O ZI
La limita dintre
noi şi trecut
păşesc pragul
pentru a nu ştiu
câta oară...
E doar o zi
nesfârşită de vară.
TROC
Mi-aş vinde
sufletul
unui înger.
Aş cere
la schimb
doar un nimb.
NELINIŞTI
Retras într-o
carapace de nelinişti
cerul îşi lacrimă norii...
DURERE
Durerea asta
îngrozitoare de cap –
e singurul semn
că port ceva
pe umerii goi.
Dincolo de artere,
vene, capilare,
carne sângerândă
şi bătăi perplexe
îmi analizez inima
– o simplă bucată
din suflet.
VICIU
Mă las adesea la mila unei furtuni
ce mă doboară fără ezitare.
Niciodată nu-mi pare rău.
Mereu aş încerca acest viciu,
chiar dacă ştiu că mă voi aduna
cu făraşul în ziua următoare.
NAIVITATE
Sunt uşor
de distrus.
Un pachet
de naivitate
ridicată la zenit.
ABSENŢĂ
Beznă surdă
în mijlocul zilei.
Beţie cruntă de fericire.
Îmi regăsesc
trupul vlăguit,
după o lungă absenţă.
FĂRĂ REMEDIU
Uneori mă iubesc
asemenea
unui viciu de lux
– fără remediu.
NIMIC SPECIAL
A sosit ultima zi
dintr-un capitol
atât de vechi
şi totuşi
atât de scurt.
Nimic special
în definitiv
– doar eu
şi gândurile mele...
EL, TIMPUL
Sunt undeva la
limita dintre
comic şi tragic,
undeva în momentul
acela critic
ce te face să râzi
şi să plângi
în acelaşi timp,
când el, timpul,
devine probabil
cel mai de
încredere prieten.
ECOU
Uneori îmi aud
inima bătând
pe notele
sfielnice
ale unui ecou
de seară.
ATENTAT
Sunt singură,
într-un câmp
deschis, încolţită
din toate părţile
de gloanţele
emoţiilor mele.
Cel din urmă
glonţ mi-a sfâşiat
inima.
A pătruns adânc
până dincolo de
plămânul stâng
ce a îngenuncheat
neputincios.
TĂCERE
O linişte sufocantă
îmi amorţise
în urechi
– acum se naşte tăcerea.
INGENUĂ
Sunt mai ingenuă
decât un copil
ademenit
cu o bomboană.
Cedez
până şi în faţa
ambalajului.
SINGUR
Uitându-mi parcă
mâinile lâncezi
pe masă,
pixul alunecă
singur pe foaie...
FĂRĂ PICIOARE
Mergeam pe un drum
ce doar mi-l imaginam.
Nu mai aveam picioare.
Se pierduseră şi ele
de mult, călcând pe iluzii...
EMOŢII DE AMIAZĂ
Sunt ochii mei
ferestre prin care
priveşti
albastrul amiezei.
Emoţia cortinei
căzută brusc
la sfârşitul
unui spectacol..
MARELE TROFEU
Timpul
ne priveşte –
trecând
pe lângă noi
mai repede
decât
un pilot
de curse
grăbit
să câştige
marele trofeu.
SCENARIU
Nu am un rol
dar totuşi
sunt personajul
principal
– sunt parte
a scenariului
din viaţa mea...
STRĂINI
Recunosc pe străzile
acestei toamne
străini ce-mi sunt familiari
– nepăsători trecând
prin viaţa mea...
ÎN LESĂ
Într-o cameră goală
îmi plimb
însingurarea
în lesă,
ca pe un animal
de companie.
NOSTALGIE
Mă încearcă
un sentiment
de nostalgie.
Lovindu-se
cu umărul
de sufletul meu,
a plecat
să se ascundă
într-o lacrimă.
CEARCEAFURI NEPĂTATE
Am aruncat
într-un colţ
al sufletului
toate zilele
murdare.
Într-un târziu
m-am afundat
în cearceafurile
nepătate
ale fericirii.
DESCHIDERE
Sunt un pion
pe tabla de şah.
Între nebun şi rege,
doar eu
pot deschide atacul.
FLUTURI ÎN STOMAC
Asurzită de
liniştea serii –
ce-mi ajunsese
până în stomac,
am eliberat
fluturii ce încă
îmi aminteau
de tine...
METEO
Se anunţă vreme
urâtă astăzi.
Sunt doar eu
cu mine –
nimic în plus,
nimic în minus...
DESTINAŢIE
Secunde fluide,
minute grăbite,
orele...
gonesc spre niciunde.
AMINTIRI
M-am pierdut
în lumea de altădată
a personajelor
de poveste.
Cu viaţa scrisă
pe bucăţi colorate
de hârtie,
timpul le-a lăsat
pradă uitării.
GÂNDURI TRISTE
Caut în mine
o busolă.
Treziţi-mă
din noaptea
gândurilor
triste...
INCERTITUDINEA UNEI EMOŢII
Îmi ating adesea
sufletul,
să văd când începe
sau se termină
o emoţie.
Mi-e greu
să o pot localiza
– e mult prea incertă.
SUC DE ZMEURĂ
Expansiunea e fără rost.
Suntem doar
un rezumat concentrat...
mai concentrat decât
un suc de zmeură
contrafăcut.
SUPREMAŢIE
Şi-n suflet mi se dă
o luptă iminentă,
la finalul căreia
e posibilă
o supremaţie efemeră –
cronometrată în minute.
CLIPE
Creponări substanţiale
ale timpului,
ce-n zadar
le rogi să stea,
te îndeamnă la visare
ultimul sărut juvenil.
EPAVĂ
O epavă
a unui gând măreţ,
idila naufragiată
la malul sufletului meu
– înot să o salvez.
SUFLET NĂTÂNG
A plouat cât
pentru zece
suflete mâhnite
– cu tunete –
şi lacrimile cerului
căzând răpănos,
au zdrelit
un suflet nătâng.
VÂNT DE TOAMNĂ
În bătaia agresivă
a vântului de toamnă,
mi-am zdruncinat visele
– o nouă frunză
şi-a frânt gâtul în parc.
O COLIVIE DESCHISĂ
Mi-am tatuat
în suflet
dorinţa
de a atinge
într-o zi
un înger.
De atunci,
păstrez mereu
colivia deschisă.
DIMINEŢI ÎN NOAPTE
Rupem dimineţile
în două
şi le presărăm
în noapte,
cu cearceafuri
murdare
de vise şi şoapte.
DESPRE SUFLET
E sufletul meu
o cameră mult
prea goală, dar
plină cu iluzii.
ARTISTUL INTUNERICULUI
Voi modela întunericul
cu un singur deget,
apoi aş dezintegra
banalitatea exasperantă
zâmbind timid.
EMOŢII
Timpul se roteşte
în jurul meu
– cum fluturele de noapte
îşi arde aripile
în lumina albă
a becului –
dezmăţ total
în rândul
emoţiilor mele febrile.
RADIOGRAFIE
Singurătatea
sporită cu fiecare zi
nu a atins încă
apogeul
– privelişte tremurătoare
în sufletu-mi
viscerat.
ÎN FAŢA UNEI FOI ALBE
Seara,
în faţa unei foi albe
mă regăsesc în ea
şi o transform
în coşul de gunoi
al frustrărilor mele.
Nu găsesc
un alt loc
liniştit, unde
să-mi plâng
gândurile.
NEPUTINŢĂ
Uneori
mi-e sufletul
înzestrat
cu neputinţă
– fiecare
gest provizoriu
macină clipele
ce stau
în loc
pentru noi…
NOPŢI TÂRZII
Gânduri ce vin
şi pleacă
se izbesc violent
de umărul meu.
Mă simt
ca un liliac
înfometat,
ce-şi caută prada
în nopţile
atât de târzii.
ABSTRACT
Asurzită
de liniştea serii,
aud doar
sunetele deformate
ale tăcerii
ce-mi şuierau
nu demult
idei abstracte
pe la urechi.
Avocatul emoţiilor mele
Astăzi
voi lăsa îngerul
cu nimb de tinichea
să decidă
pentru mine.
El va fi avocatul
emoţiilor mele –
le va închide pe viaţă
în suflet,
sau le va elibera
de păcate?
APUS TÂRZIU
Aş vrea să fiu
apusul târziu –
somnoros şi obtuz,
să zac într-o
căldură umedă
şi ameţitoare,
să-mi plec capul
în faţa trăirilor
ce-mi drămuiesc
paşii spre noapte.
SADISM
E atât de cald încât
îmi simt inima lâncedă
gâfâind de neputinţă
undeva prin carnea
pe care fără reţinere
aş jupui-o de pe
umbra oaselor.
INDOLENŢĂ
Umbra inimii
s-a imprimat
pe viscere
– plămânii leneşi
s-au săturat
până şi ei
să mai respire.
FINAL SPONTAN
În toate
lucrurile
există
un final spontan
– mult prea
spontan
să-l pot defini...
