Iubirea
se prelinge
pe mormintele
iluziilor,
lăsând în urmă
frânturi
de curcubeu.
La penitenţă
e condamnată
fericirea...
iar timpul
se clatină
zguduit
de bucăți
din trecut.
Cuvinte împletite
cu flori albastre
pe tonuri
de tristeți amare
căutându-le
în fiecare clipă
de pustiu...
Culegeam picături
din soare
de pe fiecare frunză,
chihlimbar și rubin,
pentru trecerea
pragului
dintre lumi.
Din amfora
nopții,
vara
se prelinge
în sufletul
pătat
a toamnă.
Visele mor
sufocate
de masca veselă
și corsetul colorat
ale dimineții.
Proscrise,
nu vor putea
respira răsăritul.