Dimineață cu un gust aparte. "Bună dimineța" îmi sună în timpanele vibrate de vocea ta.
Cârpită de somn, mă aflu la granița dintre vis și realitate. Vocea-ți imuabilă mă însoțește către realitate. Mă trezesc, nu ești lângă mine dar te simt aproape.
O cameră mult prea goala dar plină de nimicuri. Soarele cască ușurat la fereastră luminându-mi fața palidă. Razele lui ascuțite îmi străpung stomacul gol. Se anunță o zi perfectă pentru înălțimea tocurilor, dar pronosticurile mele nu se adeveresc. Mă folosesc de un perș și sar peste o altă zi tipică, perplexă.
Acum e seară din nou. Lumina lunii pătrunde printre jaluzele, mă scald în lumina sa simțindu-mă protejată.
Am speranța că maine va fi mai bine.
Mai aștept ceva, nu știu ce. Aș aștepta în continuare dar telefonul asta țipă la mine că e 00:30. E târziu!
Mă ridic de pe scaun trântindu-mă în cearceafurile impregnate cu vise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu