Recunosc faptul că uneori am niște sclipiri de blondă veritabilă. Îmi voi reproșa la nesfârșit faptul că sunt blondă. Nu sunt nebună știu ce vreau să zic.
Urăște-mă de vrei, dar nu uita ura ce mi-o porți.
Vărs o lacrimă neputincioasă acum pentru viața asta ce nu o mai înțeleg. Nu caut explicații, oricum nu le voi găsi. Sunt doar eu și nebuniile mele vădite.
Aș vrea să mă iei în brațe pentru ultima dată, asa cum te-am visat noaptea trecută, să îți păstrez în vid parfumul tăinuit, dupa care poți pleca.
Sunt un lucru infim ce-ți stă în cale. Treci peste, nu te uita în urmă.
Îmi pare rău pentru asta, nu te merit! Mai vărs o lacrimă la fel de amară, după care mă șterg cu mâneca bluzei, sperând că voi șterge cu ea toate greșelile comise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu