Tâmpla timpului

Plouă în răstimpuri

cu petale moi

pe tâmpla cenuşie

a timpului

ce a uitat

să îşi mai numere

clipa.

De atâta toamnă

Pe marginea

sufletului

gândurile

mi-au ruginit

de atâta toamnă...

Printre nori

Printre norii metalici

o rază târzie –

trist, cântecul lebedei.

Toamna pe piept

și-adorme visele ruginite.

Caldarâm

Umbra neputinței

– zdrobind vise

pe caldaramul

eului meu...

tăcerea ce doare a toamnă.

Umbră

Străzile respiră

sub pași grăbiți

– umbra sufletului

tremurând a toamnă

De toamnă

La penumbra

pleoapelor mele

jocurile frunzelor

de aramă

ridică toamna

în văzduh.

Rouă de tăcere

sub pleoapă

– uciderea toamnei.

Idei

Idei ce picură

în suflete culoare

le sădesc aripi

învățându-le

să plutească

apoi le smulg

neîndurătoare

pentru a le lăsa

din nou

să crească.