vineri, 4 ianuarie 2013

Misterioase monumente megalitice în Gorj, asemănătoare celor de la Stonehenge

Curiozitatea oamenilor a fost stârnită întotdeauna de lucrurile misterioase şi neobişnuite din jur, exercitând o anume influenţă asupra noastră, un soi de atracţie care stimulează imaginaţia şi de la care cu greu ne-am putea sustrage.
Un astfel de subiect îl poate dezvolta şi prezenţa monumentelor de dimensiuni impresionante constituite dintr-una sau mai multe pietre de mari dimensiuni, aliniate, ridicate de către oameni, în general în cursul preistoriei, fără ajutorul mortarului și nici al cimentului pentru a-i fixa structura. Vorbim desigur despre construcţiile megalitice al căror nume provine din termenii grecești megas (μέγας) „mare” și lithos (λίθος) „piatră”.
Uriaşe blocuri de piatră cioplită sau granit. Înfipte în sol sau doar aşezate pe el. Izolate sau în grupuri. Cercuri, arce, bolţi, alei de piatră atât de lungi încât juri că delimitează piste de aterizare. De altfel, multă lume e convinsă că au fost create de extratereştri sau cu ajutorul acestora. Oricum, o explicaţie terestră nu prea există. Megaliţii sunt prezenţi peste tot pe glob, dacă unora dintre ei nu li s-a pierdut deja urma şi aşteaptă cuminţi, de câteva milenii, să înţelegem ce-i cu ei.[1] În linii mari megaliţii sunt de trei feluri: menhirul (o piatră mare, verticală), cromlehul (ansamblu de menhire dispuse circular) şi dolmenul (o piatră plată orizontală aşezată peste două sau mai multe menhire).[2]
Arheologul francez Eugene Pittard consideră că în ţara noastră, elemente şi construcţii megalitice propriu-zise sunt foarte puţine la număr comparative cu alte ţări, interesul fiind cu atât mai mare la identificarea vreunui „uriaş bloc de piatră”.[3]
Prezenţa unor astfel de „pietre” de dimensiuni foarte mari pe teritoriul Gorjului, asemănătoare celor de la Stonehenge, suscită în continuare interesul, curiozitatea şi fascinaţia celor care întâmplător, sau cercetând subiectul, au aflat de existenţa lor.
Consultând o serie de lucrări referitoare la judeţul Gorj, am identificat astfel de monumente megalitice, adică menhiri, dolmeni, cromlehuri şi camere mortuare rezultate din combinaţia acestora, în localităţi precum Schela sau Polovragi, vechi de câteva mii de ani.
Misterioasele construcţii megalitice din Gorj s-au aflat de-a lungul timpului în atenţia unor cercetători precum Alexandru Ştefulescu, cel care în prefaţa uneia dintre cele mai valoroase cărţi de istorie locală, „Gorjul istoric şi pitoresc”, preciza că „din epoca preistorică abia se află câteva menţiuni sporadice pe ici pe colea. Între Schela şi Arsuri se află pe un frumos platou ce se numeşte «Hărăboru» pe care se văd petri înfipte în pământ şi locuitorii le zic «Morminţii Hărăborenilor». Aceşti morminţi sunt un monument dolmenic din timpul perioadei de peatră lustruită şi de bronz.[4]
În anul 1897, arheologul Teoharie Antonescu semnalează oficial că acolo exista un monument megalitic format din numeroase pietre echidistante – menhiri – dispuse în mai multe șiruri de pietre înfipte în pământ și rânduite la egală distanță una de alta formând un dreptunghi regulat, care la rândul său închidea un șir de trei cercuri concentrice de piatră de aceași mărime ca cele din dreptunghiul exterior și tot la aceași adâncime înfipte în pământ. Sub unele dintre aceste pietre s-a identificat şi un strat subțire de cenușă amestecată cu cioburi de oale și resturi de cărbuni și obiecte de piatră.
Acest monument megalitic fusese identificat pe locul numit „Gruiul Muierilor” din apropierea localităţii Schela şi de autenticitatea lui nu există îndoială, dar trei ani mai târziu, Nicolae Densuşianu mergând la faţa locului,[5] nu a mai găsit aproape nimic din tot ceea ce anunţase Teoharie Antonescu şi semnalaseră de altfel şi alţii, ca de exemplu intelectualul Witolld Rolla Piekarski.
Mai târziu, în 1921 savantul C.S. Nicolăescu Plopşor, nepot al deputatului gorjean Dincă Schileru (originar din Schela Gorjului),  nu a mai găsit absolut nimic. Oricum ceva fusese acolo şi chiar Nicolae Densuşianu  identificase  câţiva „menhiri” izolaţi care aveau însă o înălţime foarte mică.
Să mai precizăm deasemenea faptul că „Morminţii Hărăborenilor sunt menţionaţi şi în două documente (hrisoave) datând din secolul al XVII-lea.[6]
Stranie aşadar prezenţa acestor megaliţi preistorici, posibil cu rol funerar, în localitatea din nordul Gorjului, dar şi mai inexplicabilă este ulterioara lor dispariţie, în decursul a doar câtorva decenii.
Acelaşi istoric gorjean Alexandru Ştefulescu, semnala existenţa unui alt monument megalitic pe teritoriul Gorjului în lucrarea „Mânăstirea Polovragi”: „Pe malul stâng (al Olteţului – n.n.) deasupra peşterii, este o cetate cu ziduri de peatră, iar mai sus este «Oborul Jidovilor», o încăpere săpată natural în stâncă şi tot mai sus se vede un şir de Petri rotunde fără nici o ordine, ceea ce denotă o dizlocare a lor”. [7]
Locul indicat de Alexandru Ştefulescu fusese studiat se pare şi de arheologul Teoharie Antonescu, cel care preciza că identificase pe malul stâng al râului Olteţ, un şir de pietre rotunde considerate a fi „un misterios dolmen”, alcătuit din pietre „de câte un metru şi mai bine”,[8] purtând numele de Oborul sau Ocolul Jidovilor.
Să fie acest loc din Munţii Polovragi amintiri ale unor seminţii preistorice, întruchipând lumea fabuloasă a uriaşilor atestată de unele credinţe din mitologia populară?
Să mai precizăm că au fost descoperite aici şi „rămăşiţele unui schelet cu cioburi de peatră şi de lut, perpendicular în posiţiune sezândă pe pământ, cu bărbia rezemată pe genunchi şi cu mâinile legate probabil împrejurul capului”.[9] Identificarea unui asemenea monument funerar îl determină pe istoricul gorjean Alexandru Ştefulescu să afirme: „că acest chip de înmormântare denotă atât vechimea, cât şi gradul de cultură a popoarelor de odinioară, ce cu mii de ani au locuit aici înaintea dacilor.[10]
Acelaşi Teoharie Antonescu publica în „Buletinul oficial al Ministerului Instrucţiunii Publice” din anul 1897 şi date despre un obelisc de granit descoperit pe vârful dealului situat deasupra Mănăstirii Polovragi, pe malul stâng al Olteţului,[11] despre care Nicolae Densuşianu scria că reprezintă „un fragment al unui monument arhaic, unic în felul său între monumentele preistorice ale Europei, ce le cunoaştem până azi”.
Obeliscul, cu patru feţe poleite avea 1,09 metri înălţime, fără nicio inscripţie, a fost desenat în anul 1902 şi publicat în „Dacia Preistorică” de către Nicolae Densuşianu, cel care aprecia că este vorba despre „o columnă monolitică de granit, tăiată în patru feţe şi terminată la vârf prin o mică piramidă; un obelisc în formă puţin phallică, ce a fost înfipt într-o bază de lespezi tăiate şi îngropate în pământ. Obeliscul de la Polovragi este, desigur, unul din monumentele preistorice ale Daciei[12].
Distinsul cercetător gorjean Zenovie Cârlugea, afirmă în lucrarea „Dacoromânia profundă” că „peştera, cetatea de deasupra, de pe Muntele Polovragi, încăperea naturală numită Oborul Jidovilor situată în apropiere, dolmele preistorice de care vorbeşte Gr. Alexandrescu, obeliscul reconstituit figurativ şi comentat de Nicolae Densuşianu, alcătuiesc la un loc, un complex de arheologie preistorică ce se impune a fi mai amănunţit cercetat şi pus în valoare[13].
În Gorj sunt bine reprezentate şi sculpturile megalitice, care în mod sigur faţă de tot ce s-a enumerat anterior, atestă cea mai mare vechime a activităţii omeneşti. O parte din ele au fost semnalate de către Nicolae Odobescu şi publicate în „Dacia Preistorică”. Este vorba de o „Babă” aflată la izvorul Gilortului, de o stâncă numită „Mamă” aflată în aval de Tismana, sau de „Buha” de la Săcelu la baza căreia cercetătorul Ilie Huică, doctor în geologie, a evidenţiat şi o altă unicitate în România, adică un ansamblu unitar de găuri săpate regulat între ele în stâncă, de mărimea a adăposti un cadavru – construcţie asemănătoare cu un columbar pentru urne de incineraţi.[14]
Acestor construcţii misterioase de pe teritoriul Gorjului le putem adaugă şi„Inelul de piatră” din Cheile Sohodolului. Este greu de apreciat dacă această veritabilă „fereastră” prin care poate fi privit cerul este un geofact sau un artefact. Scopul este discutabil: de la altar pentru sacrificii, până la vechi observator astronomice, portal sau poate parte a unui complex megalitic. Pentru a răspunde cât mai exact, ar trebui studii de teren complexe şi interdisciplinare. Nu întâmplător credem, în partea superioară, lateral dreaptă, se află un orificiu circular, vizibil şi în cazul altor portaluri, precum cel din Munţii Trascău, pe platoul Bedeleu. 
O serie de cercetători, istorici, arheologi sau documentarişti precum Alexandru Ştefulescu, Teoharie Antonescu, Nicolae Densuşianu, C.S. Nicolăescu-Plopşor, Constantin N. Zăvoianu, Nicolae Simionescu, Ilie Huică sau Zenovie Cârlugea s-au aplecat iată cu multă atenţie asupra cercetării acestor misterioase construcţii a căror monumentalitate continuă  să impresioneze şi după dispariţia lor aproape în întregime. Despre amintirea hărăborenilor şi a jidovilor, a monumentelor megalitice construite de aceştia pe teritoriul Gorjului, vorbesc iată nu doar legendele. Sunt toate acestea posibile dovezi şi urme ale existenţei unei civilizaţii de mult dispărute: pelasgii?  Ştim sigur însă că aceste vestigii au existat şi păstrăm regretul că deşi astăzi Gorjul ar fi putut avea cel puţin un ansamblu megalitic asemănător celui de la Stonehenge, misterios aceste construcţii preistorice au dispărut pentru totdeauna.


[1] Dana Isabelle Zarojanu, Megaliţi, mega-mistere, în „Flacăra”, nr. 8-9, august-septembrie 2012.
[2] Ibidem.
[3] Dan Corneliu Brăneanu, Gorjul, complexitate istorică, politică şi spirituală, comunicare susţinută la Simpozionul Naţional Istorie – Folclor, din 10-11 octombrie 1997, la Bucureşti.
 [4] Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Târgu-Jiu, Tipografia N.D. Miloşescu, 1904, ediţie facsimil, reeditare 1996, p. I.
[5] Vezi Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, 1913, reeditare 2002, Bucureşti, Editura Arhetip.
[6] Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, p. I.
[7] Zenovie Cârlugea, Dacoromânia profundă, Târgu-Jiu, Editura Centrului Judeţeană pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 2005, p. 64.
[8] Gheorghe Nichifor, Alexandru Ştefulescu – un destin în slujba istoriei, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007, p. 240.
[9] Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, p. 144.
[10] Alexandru Ştefulescu, Mânăstirea Polovragi, p. 32.
[11] Dan Corneliu Brăneanu, loc. cit.
[12] Zenovie Cârlugea, op. cit., p. 65.
[13] Ibidem, p. 66-67.
[14] Dan Corneliu Brăneanu, loc. cit.

vineri, 16 noiembrie 2012

Tâmpla timpului

Plouă în răstimpuri
cu petale moi
pe tâmpla cenuşie
a timpului

ce a uitat
să îşi mai numere
clipa.

miercuri, 14 noiembrie 2012

De atâta toamnă

Pe marginea
sufletului

gândurile
mi-au ruginit
de atâta toamnă...

luni, 12 noiembrie 2012

Printre nori

Printre norii metalici
o rază târzie –
trist, cântecul lebedei.

Toamna pe piept
și-adorme visele ruginite.

vineri, 9 noiembrie 2012

Caldarâm

Umbra neputinței

– zdrobind vise
pe caldaramul
eului meu...

tăcerea ce doare a toamnă.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Umbră

Străzile respiră
sub pași grăbiți

– umbra sufletului
tremurând a toamnă

luni, 5 noiembrie 2012

De toamnă

La penumbra
pleoapelor mele
jocurile frunzelor
de aramă
ridică toamna
în văzduh.

Rouă de tăcere
sub pleoapă
– uciderea toamnei.

vineri, 2 noiembrie 2012

Idei

Idei ce picură
în suflete culoare

le sădesc aripi
învățându-le
să plutească

apoi le smulg
neîndurătoare
pentru a le lăsa
din nou
să crească.

miercuri, 24 octombrie 2012

Dincolo de orizont

Îmi desenezi
pe pleoapele închise
priviri

ce pot zbura
dincolo de orizont.

luni, 22 octombrie 2012

De ziua ta

Ti-aș mângâia tâmpla
cu frunzele toamnei,

vântul
să-ți îmbrățișeze pașii,

călăuză
pe mai departe –
aripile timpului.

vineri, 19 octombrie 2012

Întuneric somnambul

Întunericul
se prelinge tăcut
printre degete

– somnambul
ce-și pierde liniștea
într-un deșert
de iluzii.

miercuri, 17 octombrie 2012

Fior

O umbră cade
peste gândul mut,

fior
ce frânge răsăritul

inima strânsă
bate-ncet
pulsând teamă
în vene.

luni, 15 octombrie 2012

Fotografii

Cu ochii închiși
strâng lacrimi

– în ele voi developa
fotografii făcute
cu retina.

vineri, 12 octombrie 2012

Veioze

În fiecare
dimineață

veiozele
ne albesc tâmplele
pline de gânduri. 

miercuri, 10 octombrie 2012

Departe

Gânduri transformate
în pete de cerneală,

fantezii reflectate
în oglinzi ce se sparg
de pereții viselor,

hârtia devine întuneric
și sufletul...
alunecă departe.

luni, 8 octombrie 2012

Toamna

Aripi țesute cândva
din flori și vise
s-au ofilit.

Au căzut pe podeaua rece

– cum frunzele toamnei
valsează
în văzduh

netezind ridurile pământului.

vineri, 5 octombrie 2012

Praful zilelor

Cuvinte strivite
zac aruncate
într-un sertar,

pline de praful
zilelor ce trec
domol peste ele.

marți, 2 octombrie 2012

Valuri de hârtie

Pe valuri de hârtie

bărcuțe negre
plutesc
în derivă,

purtând cuvinte
și doruri
în călușul lor.

luni, 1 octombrie 2012

Echipajul C.N.E.T. prezent la ziua Turismului de Aventură


Numărându-se printre câștigătorii concursului „Gorjul Turistic”, manifestare derulată sub egida Zilelor Turismului Gorjean, elevele Colegiului Național „Ecaterina Teodoroiu” Târgu-Jiu Roxana Crăciun (clasa a XII-a A), Alexandra-Gabriela Vasiloiu (clasa a XII-a A) și Andreea Denisa Vlădulescu (clasa a XI-a A) au participat la Ziua Turismului de Aventură desfășurată pe Cheile Oltețului.
La 300 m mai sus de Peștera Polovragi, Serviciul Public Județean Salvamont Gorj a pus la dispoziție elevilor câștigători și altor participanți la acţiune echipamentul specific necesar pentru trei ateliere de activități montane spectaculoase precum: escalada, tiroliana și coborârea în rapel.
Tiroliana este o tehnică alpină ce constă în traversarea unor zone de abrupt, râuri, crevase etc. Pentru a coborî pe tiroliană nu trebuie să depunem niciun efort, ci doar să respectăm intrucțiunile care ne sunt comunicate înainte de începerea acesteia, drept care este destinată tuturor categoriilor de vârstă. Echipamentul necesar este compus din: sistem de scripeți, ham integral, coardă de asigurare, bucle de contra asigurare precum şi carabiniere autoblocante și cu filet.
Escalada s-a realizat pe un perete al versantului cu un grad de dificultate nu foarte mare, ce a putut fi încercat de către toți participanții, indiferent dacă au avut mai multă sau mai puțină experienţă. Echipament necesar pentru acest atelier a constat din: ham, corzi, carabiniere, cască, dispozitive de rapel, espadrile de cățărat.
Rapelul este o formă ingenioasă și rapidă de coborâre pe un perete abrupt, sau de pe un pod, cu ajutorul materialelor și tehnicilor alpine. Pentru deplina siguranță a participanților s-a folosit metoda „rapelului asigurat”, adică pe lângă coarda fixă de rapel, cel care coboară este asigurat de către unul din instructori. Echipamentul folosit a fost compus din: corzi (coardă statică de coborâre, coardă dinamică de asigurare), ham, cască, carabiniere cu filet, precum şi alte dispozitive  de coborâre.
Participarea la Ziua Turismului de Aventură a constituit o experiență deosebită, pe lângă condiția fizică și îndemânarea mișcărilor, participanții putând să îşi dezvolte capacitatea de interacțiune socială, de performanță psihologică și de perfecționare personală. Activitățile dinamice în care au fost implicaţi toţi cei prezenţi la Ziua Turismului de Aventură din Gorj, sunt jocuri speciale de mișcare în aer liber, sau ateliere de alpinism,  și sunt dacă vreţi o nouă formă de educație fizică.
Echipajul Colegiului Național „Ecaterina Teodoroiu” Târgu-Jiu îi mulțumește domnului Sabin Cornoiu, director la Serviciul Public Județean Salvamont și Salvaspeo Gorj, pentru toate activităţile montane practicate în cadrul Zilei Turismului de Aventură din Gorj.

(A.D.M. Vlădulescu)




Spin

Un spin înfipt
în margine
de suflet

– încă sângerând
tăcerea...