Cuvintele... le căutăm printre tăceri când noaptea cade rece din eter. Le ascundem în priviri când cu buzele pecetluite am vrea să ne strigăm durerea. Le facem scut și sabie când sufletul sângerează pe altarul trupului obosit de prea multele bătălii purtate. Le picurăm ca mângâiere în inimi prea des spălate de lacrimi și îngropate de tristeți. Le transformăm în promisiuni și construim castele de nisip peste care cernem apoi uitare și regret. Le punem aripi și le purtăm deasupra norilor pentru a le fărâma apoi de asfaltul unei realități pătate de gri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu