Și azi că niciodată, nu e luni, însă sentimente năvalnice ce le resimt în zilele primordiale ale săptămânii îmi tasează oasele. Arăt ca un pirat pensionat la cerere, și mă lupt pe o mare de agonii cu mine însumi.
Complexitatea mea afectivă depașește până și propriu-mi sine. Îmi număr scamele de pe bluză în vreme ce timpul mă sfidează fără nicio reținere.
Sunt un anonim, pornit în luptă vieții. Pânzele sus, se zăresc nori de ploaie la țărm ! Furtuna de-abia acum începe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu