Nepăsarea i-a făcut pe unii să depășească de mult granițele acestei realități. Adevărat crudă, însă care promite totuși mai mult. S-au pierdut în perfecțiunea lumii lor, conturându-se dupa niște standarde ireale. Eu îmi analizez umbra și-mi dau seama că am tot ce îmi doresc. Sunt încă aici, și asta e tot ce contează, și mai presus de toate, faptul că mi-am dat seama la timp de acest lucru.
Îmi șterg degetele pătate de ciocolată pe camașă. Nu sunt perfectă, nu voi fi niciodată. Și asta mă liniștește, mă scoate dintr-un șablon tocit în mrejele căruia mă bucur că nu mă aflu.
Păr răvășit și o perspectivă asupra lumii ce lasă de dorit din partea unui viitor adult. Copil încă, visător cu ochii dechisi.
Poate din cauza asta am uitat să mai mă opresc în loc pentru cineva.
Nimic nu e perfect. Până și aerul aceasta mă va ucide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu