Mi-am tatuat în suflet chipul tau ghiduș și nu pot să-l șterg cu ușurință. Sunt un copil debusolat, lăsat să plutească în deriva durerii și a incertitudinilor, însă fac față cu bine, trag aer în piept în diminețile milostive, îmi pun o dorință acerbă cum numai un copil poate s-o facă și astept cu sufletul la gură să înflorească în decursul zilei, să pot să mă înfrupt din bucuria sa seara, la un apus însângerat de dor.
Un vânt gata să mă doboare și un prieten amabil care să mă tragă de mânecă la timp încât să nu mă lovesc.
Totuși mi s-au zdruncinat visele în bătaia agresivă a vântului. Am pierdut câteva pe drum, le-am prins pe unele, și am lăsat câteva să se piardă galeș spre neant, cu o elenganță feminină de domnișoară îngândurată.
Suspin plângăcios, și-mi șterg o lacrimă de nesiguranță cu batista ta. Mă liniștesc spontan și pornesc din nou la drum. Brusc mă trezesc pe tocuri de fericire de zece centimetrii și mă trece un fior prelung ce se opreste într-o arteră principală: Dacă voi cădea ?!
mereu o sa fie cineva acolo sa te tina sa nu cazi <3 :X :*
RăspundețiȘtergere