E a doua scrisoare netrimisă...
Aceeași diminetă în care mă trezesc singură fără să-ți aud vocea. Aștept, dar în zadar... Îmi plăcea așa mult când mă făceai să râd, să roșesc, sau chiar și atunci când îmi făceai diminețiile mai frumoase dându-mi un simplu telefon și-ți auzeam vocea bărbătească...
De ce să îmi ascund sentimentele năvalnice? Și eu mă întreb în diminețiile tulbure de ce nu-ți trimit scrisoarea aceasta. Nu am niciun răspuns, dar nici nu mă forțez să îl găsesc.
Îmi lipsesc sărutăriile tale pătimașe, parfumul tău îmi lipsește și el, și ochii tăi verzi îmi lipsesc, și ei... Îmi lipsește toată ființa ta. Îmi lipsești!
Nu cunosc în registrul sensibilității mele un sentiment mai agresiv decât teama că nu te vei mai întoarce. Serile albastre... sunt din ce în ce mai negre. Îmi iau perna în brațe și o arunc nervoasă, nu te poate înlocui.
Te urăsc! îmi adun visul răvăsit de peste noapte și plec din pat convinsă că te urăsc. Când ajung la masă și găsesc scrisoarea netrimisă, îmi vine să mor. Îmi aduc aminte tot. Rememorez o amintire și plec răzvrătită să-mi plimb singurătatea. Am înebunit!?! Nu... doar te vreau înapoi. Mă întrept spre ușă, să pun scrisoarea la poșta. Dar ce rost are?! Mă întorc asfixiată de o soartă badjocoritoare. Nici nu-ți știu adresa...
Te sărut pe obrăjior prin această scrisoare afectuasă.
Adu-ți aminte de mine.Te pup,
Deny
Birdy - Skinny Love
Asculta mai multe audio clasica
Un comentariu: