Mă urăsc când îți dau importantă. De ce trebuie mereu la final de zi să mă gândesc la tine?!
E un sentiment terifiant. Nu mă lasă să-mi închid ochii istoviți ore în șir. Imaginea chipului tău a început să mă bântuie, să-mi provoace insomnii îndelungate.
Mă trezesc plângând și știu că tu ești de vină, știu că te-am visat din nou în brațele mele, iar dimineața mi te-a luat la fel de repede cum mi te-a și adus.
Încerc din răsputeri să rezist aici, încerc să fac față cu dârzenie acestor sentimente ce mă răscolesc în fiecare zi, care au ajuns să nu mă mai lase să zâmbesc. Mă simt închisă într-o cutie ai cărei pereti sunt tapați cu poza chipului tau... niciodată nu pot să scap de ea, oricat m-aș strădui.
Și crede-mă, dacă aș putea să te uit, aș face-o! Dar nu pot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu