Sunt doar o bulă de acid într-un pahar cu apă minerală. Alerg să ajung la suprafață, să pot să mă destram de plăcere în brațele unui aer văratic.
Sunt mică, invizibilă dar plină de mișcare. Miros a bețișoare parfumate și n-am un nume. La ce bun un nume când viața mi se va sfârși atât de frumos ?! Am nevoie de un titlu pentru asta ?! Poți să le spui că mi-am trăit viața așteptând fericirea… și am găsit-o ! Într-o zi de aprilie, atârnată de un cer siniliu cu caiere de lână.
Țin în mâinile inexistente o istorie de trei secunde. Are un început acidulat și-un final spontan, mult prea spontan să-l pot defini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu