Un alt război

Apare distanța aceea de altă dată pe care nu știu cum să o scurtez. Mă sperii, mă tulbur vizibil! Nopți nedormite, gânduri sovăitoare ce nu-mi mai dau pace.

Gândul îmi e la fel de naiv, el nu a încetat să spere, el așteaptă momentul crucial ce va rămâne plăcut imprimat în inima mea.

Nu mai suntem oamenii ce eu doream să fim, ne-am pierdut. În sufletul meu se dă un război odios ce-mi răsună într-o venă a piciorului stâng punându-mă pe fugă. Și alerg prin lume, cu un suflet neprihanit sperând că va lua sfârșit calvarul acesta.

Ai plecat de langă mine, lăsându-mă singură într-un câmp deschis încolțită din toate părțile de gloanțele emoțiilor mele. Cel din urmă glont mi-a sfâșiat inima, a pătruns prin ea până dincolo de plămânul meu stâng ce a îngenunchiat neputincios. Se pare că acesta va fi finalul. Prințul curajos călare pe un cal alb, a uitat să galopeze până la mine. Poate că potcoavele calului său nu erau bune sau poate că... Prostii! Prințul e cu o altă prințesă... Și totuși, sunt prea mare ca să cred că prințul mă va salva pe mine, nu sunt o prințesă iar privilegiile regale nu se adresează oameniilor de rând, asemeni mie.

Am așteptat... și încă mai aștept, căci nu a mai apărut nici până în momentul de față. Continui această luptă neîncetată fără să mă gândesc la consecințe. Nu mai sunt capabilă să rememorez  altceva decât zilele de altă dată.