Dimineața târziu

Afară e întunecat.
Mă încearcă un sentiment de nostalgie, însă nu ajunge să se impună. Se lovește cu umărul de sufletul meu și plecă să se ascundă.
Se anunță vreme urâtă astăzi. Închid fereastra și mă sperii de un nor umed ce se holbează la mine, gata să mă muște de năsuc. Scot limba la el în timp ce îi trântesc un geam în față.

Mă retrag într-un pat mult prea mic pentru visele mele. Îmi întind membrele egoistă, ocupându-l fără rușine. În această dimineață sunt doar eu cu mine, nimic în plus sau în minus.  Casc dându-mi seama că astăzi nu voi renunța la pijamale. Noaptea a facut schimb cu ziua de ceva vreme încoace.
Mă simt ca un liliac înfometat ce-și caută insomniac preada în nopțile atât de târzii.
Mai casc o dată după care îmi închid pleoapele obosite. E timpul pentru câteva ore de somn.