Un început de săptămână matinal, cu nuanțe de verde umed și albastru nehotărât, cu multe emoții și frământări, cu alte gânduri și sentimente.
Acum...stau ghemuită în pat privindu-mi genunchii golași, treizeci de minute trecute de 00.
Tic-tac, tic-tac - bătaia zgomotoasă a ceasului. E ora unu, îmi strâng tricoul alb și-mi proptesc capul de copilă naivă pe perna moale încercând să adorm. E atât de tarziu...
Genele mi se aștern usor peste chipul meu alb. Urmează etapa finala a acestei zile, lupta cu gândurile ce-mi inundă mintea și nu mă lasă să adorm.
Strâng din pumni și mă încrunt copilarește, în cele din urmă adorm cu gândul că mâine va fi la fel. Mă voi trezi nesătula de somn, cu imaginea chipului tău angelic imprimată pe retina mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu