miercuri, 16 martie 2011

Impreuna in eternitate (partea I)


La prima vedere, un basm in care te impiedici de fabulatiile copilaresti la fiecare pas, un basm in finalul caruia printul va veni mandru pe un cal alb sa o salveze pe minunata printesa, bineinteles aceasta cu o rochie pompoasa cu cinci jupe si nu in ultimul rand cu manecile bufante ca pe vremea lui „ Fat Frumos”.
Finalul fericit in care acestia vor trai fericiti pana la adanci batraneti, unu, doi, trei copii frumosi cu obraji rumeni si zambet perfect imaculat. Asta va imaginati cu totii nu? Ei, imi permit a va dezamagi folosindu-mi zambetul copilarasc drept sustragere din acest sablon incomod.
Povestea noastra incepe cu 2 copii, Alina si Cristi, aparent normali, insa pe cat cresteau capatau asa zisele „puteri supranaturale”: suferinta, singuratate, prietenie, iubire.
Alina, de mica a visat sa fie o printesa, insa copilaria nefericita a determinat-o sa-si schimbe visul. Peste ani ea a devenit psiholog, din dorinta de a ajuta oamenii, in special copii ce au avut o copilarie nefericita, asa cum a avut si ea.
Parintii ei au decedat cand ea avea 10 ani, a fost crescuta de bunici, dar acestia nu au putut-o sustine financiar, asa ca de la varsta de 18 ani a muncit sa-si castige banii. Cu banii castigati a mers la o facultate, putand sa isi faca un viitor. Intre timp bunicii ei au decedat, ramanand singura pe lume.
La terminarea facultatii, aceasta s-a casatorit cu un barbat ce pretindea ca o iubeste, dar o insela cu prima care ii iesea in cale. Dupa multe lacrimi varsate pentru ca a avut o copilarie si o casnicie nefericita, aceasta a prins curaj si a divortat de sotul ei.
Acum se simte din ce in ce mai singura. Prietenii nu au existat in momentele dificile, nu i-a fost nimeni alaturi decat catelul ei, Max. Un catel primit cadou de la un bun prieten din copilarie Cristi. Probabil ar fi fost si acum prieteni apropiati, daca viata nu i-ar fi indepartat. Cristi a plecat impreuna cu familia lui in strainatate si se intorcea foarte rar in tara, in vacanta. Ultima lui vizita a fost de majoratul Alinei, cand i l-a daruit pe Max. Cristi e singurul ei prieten adevarat, dar care nu i-a fost alaturi in momentele grele.
Si iata ca atunci cand te obisnuiesti cu  singuratatea, apare cineva in viata ta.
Cristi s-a intors in tara si a cautat-o pe Alina, insa ea a refuzat sa se intalneasca cu el la o cafea, asa cum erau obisnuiti sa faca. Cristi s-a suparat, Alina nu l-ar fi refuzat niciodata, isi da seama ca ceva s-a intamplat.
Luandu-si gandurile cu el, intr-o dimineata de mai, Cristi pleaca intr-o plimbare prin parcul in care atunci cand era copil isi petrecea timpul. Se aseaza pe o banca si priveste imprejur, lucrurile s-au schimbat mult de cand nu a mai fost aici. Respirand aerul proaspat al naturii o zareste in indepartare pe Alina ce era la plimbare cu catelul ei. Este fericit sa o vada, doar ca Alina l-a refuzat sa se intalneasca, desi nu a inteles de ce, nu  avut curajul de a merge la ea si sa o intrebe.
Alte zile trec in care Alina nu da nici un semn, dar Cristi e din ce in ce mai ingrijorat, asa ca insista cu telefoanele si cu mesajele. In cele din urma Alina ii raspunde:
-  Alo!
-  Buna Alina! Sunt Cristi.
Lacrimile Alinei incep a-i uda obrazul, suspina, amuteste, nu mai poate scoate nici un cuvant.
-  De ce plangi?
Alina nu-i raspunde, dar asculta vocea lui barbateasca la ureche ei infiorata.
-  Ajung la tine in cateva minute.
Peste cateva minute, o bataie puternica se aude din spatele usii. Alina isi strange halatul frumos colorat in culori pastelate, isi sterge ochii plansi si ii deschide. Cristi o cuprinde intr-o imbratisare sufocanta.
- Nu mai plange! Spune-mi ce s-a intamplat, de ce ma eviti!
Lacrimile ii dau din nou navala dar ii raspunde:
-  Imi pare atat de rau! Esti singurul meu prieten adevarat. Oricum tu vei pleca din nou si ma vei lasa singura. De ce sa mai sufar inca o data de singuratate dupa ce vei pleca.
-  Dar nu voi mai pleca. M-am hotarat sa raman definitiv in tara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu