O pereche de ochi albaștri

Și ca în fiecare duminică, îmi pregătesc sufletul pentru ziua de luni, ziua care o urăsc cel mai mult și ști de ce? pentru că te întâlnesc mereu.
Și ca să uit de griji și de probleme fac o plimbare nu foarte lungă, care ar trebui să mă relaxeze.

În plimbarea mea, am întâlnit o pereche de ochi albaștri surprinzător de luminoși. E atât de greu să descriu privirea aceea blajină ce m-a însoțit.

Șuvițele rebele de păr zburdau îndrăzneț în valurile vântului mângâindu-mi astfel buzele , când am întâlnit acea privire caldă, a celor doi ochi albaștri. Sunt atât de timizi, se ascund și ei, dar din când în când mă privesc de parcă ar fi vrut să-mi vorbescă, dar nu le-am dat ocazia să-mi destăinuie ce simt.
Pentru câteva clipe, acea privire m-a făcut să uit de tot, de toate lucrurile ce îmi întunecaseră până atunci mintea și inima. Am ajuns prea repede acasă, aș fi vrut să-i mai privesc un minut acei ochi cu sclipiri de argint.
Dau play la muzica cu versuri triste și mă trântesc în pat, crezând ca așa voi putea scoate din minte acea privire și-mi voi întoarce gândul la tine.
Un singur lucru am reușit... să-mi amintescă de tine, dar apoi pa... acei ochi sunt mai importanți decât un trecut fără viitor.
Sper doar că acei ochi să mă facă să uit de tot de tine și să-mi ofere o dragoste ce tu nu ai putut să mi-o oferi.
Și da... sper ca totul să nu fie doar un vis frumos, ci să fie primavara din inima mea.