Mă trezesc mai târziu decât de obicei, e de vină ceasul care sună în disperare și îl opresc plesnindu-i cu atâta sete o palmă peste față. Dupa cinci minute a întors și celălalt obraz, a mai cerut o palmă, care nu a întârziat să apară. S-a oprit, nu mai sună.
Soarele astăzi nu va apărea. Nori cenușii la fereastră, îi privesc cu ciudă cu ochii între deschiși. "Plecați de aici urâților". Încep să râdă cu lacrimi, oare râd de mine că sunt mai adormită decât de obicei?
Urâtă vreme - însă horoscopul sună promițător, deși nu l-am citit.
Îmi arunc violent capul greoi, scufundându-se din nou în așternuturi.
Telefonul e pe masă, mă întind pentru a-l apuca cu mâna dreaptă. Mă suni. Cu ochii încă închiși, căci nu trebuie să îi deschid ca să te aud, cu părul rebel în toate direcțiile, îmi desprind buzele pentru a-ți răspunde.
Port pe umerii slăbiți de putere cuvintele grele ce-mi sunt aruncate, durerea se răsfrange asupra sufletului meu pe care îl storci de putere așa cum storci o haină udă.
Suntem aceeași oamani falși, cu aceiași prieteni în ghilimele. Aceasta e prietenia noastră, fumată, strivită, stricată!
Foarte frumos blogul tau, e unul care te exprimă pe de-a-ntregul. Te felicit sincer și cred ca îl vei susține mereu la înălțime. Nu raspunde provocărilor, invidiei, răutăților, insinuărilor! Găsesc în tot ceea ce scrii vârsta, neliniștile, întrebările adolescenților...
RăspundețiȘtergereDeci, îmi place și te felicit! Dar nu uita, te rog, să mai corectezi de două ori înainte de a posta, căci mai scapă...perle, care dau apă la moara... vînătorilor! Inspirație și liniște sufletească!Să auzim de bine!